Metoda chinezească

Gaiwan este una dintre metodele chinezeşti de preparare şi servire a ceaiului. Cuvântul gaiwan denumeşte micul bol de proţelan aşezat pe o farfurioară şi acoperit cu un capac din care se bea ceaiul. Paşii ce trebuie urmaţi sunt:

  • clătirea ceştii cu apă fierbinte – acesta etapă pregăteşte recipientul în care va fi pus ceaiul, purificându-l simbolic şi practic. Apa fierbinte încălzeşte ceaşca, detaliu important în prepararare ceaiurilor fine.
  • frunzele de ceai (1 sau 2 linguriţe) sunt adăugate imediat după clătirea ceştii, înainte ca aceasta să se răcescă.
  • înaintea infuzării, frunzele sunt înmuiate cu câteva picături de apă fierbinte, eliberându-se aroma ceaiului, ce trebuie adulmecată înaintea adăugării restului de apă; altă modalitate de înmuiere este turnarea apei fiebinţi şi scurgerea ei imediat după aceea;
  • infuzarea – calitatea apei este foarte importantă; cea mai portivită apăa este cea de izvor cu un conţinut potrivit de minerale (apa de la robinet şi apa distilată nu sunt indicate). Temperatura apei şi timpul de infuzare se stabileşte în funcţie de tipul de ceai:
    • pentru ceaiul verde: temperatura apei trebuie să fie sub punctul de fierbere; cu cât temperatura este mai scăzută (60, chiar 50 de grade Celsius), cu atât timpul de infuzare poate fi mai lung şi aroma va fi mai puternică, fără a deveni şi amară;
    • ceaiul oolong se recomandă a fi infuzat 3 minute la 80 de grade Celsius;
    • ceaiul negru se infuzează 3 minute la 85 de grade Celsius;
    • ceaiul pu-erh: se foloseşte apa la 100 de grade Celsius, lăsând la infuzat între 3 şi 5 minute.
  • când infuzia este gata, se acoperă cu capacul; se ridică gaiwanul cu mâna stângă, apuncând farfurioara; se trece în mâna dreaptă şi se toarnă într-o carafă mică, mişcând uşor poziţia capacului şi ţinând gaiwanul cu degetul mare plasat pe capac şi restul degetelor susţinând farfuria.
  • dacă frunzele sunt întregi şi de bună calitate, se poate obţine şi o a doua şi a treia infuzie, imediat după prima.

Metoda gongfu datează din aceeaşi perioadă ca şi metoda gaiwan. Se folosesc ceainice mici de ceramică nesmălţuită, aşezate în boluri întinse. Metodă este similară cu cea gaiwan, însă nu se recomandă a se folosi la prepararea ceaiurilor neoxidate, datorită ceramicii cu proprietăţi izolatoare din care este făcută vesela.

Metoda japoneză

Chanoyu, ceremonia japoneză a ceaiului, este o tradiţie influenţată de budismul Zen. Estetica ceremoniei presupune rafinament, simplitate, suavitate. La prepararea ceaiului se folosesc chadōgu (unelte de ceai) şi matcha (ceai verde sub formă de pudră). Paşii ceremoniei: curăţarea bolurilor, fierberea apei, servirea musafirilor cu dulciuri, apoi prepararea şi servirea ceaiului:

  • în chawan (recipientul în care se serveşte ceaiul) se pune pulberea de ceai (matcha);
  • peste matcha se toarnă apă fiebinte şi se amestecă bine folosind un pămătuf de bambus (chasen);
  • plecăciuni sunt schimbate între gazdă şi musafir în momentul primirii bolului cu ceai;
  • musafirul ia chawanul cu mâna dreapta şi îl aşează în palma stângă; apoi îl roteşte în sensul acelor de ceasornic de trei ori înainte să soarbă ceaiul;
  • când musafirul a treminat de băut, trebuie să laude cu voce tare ceaiul;
  • cu mâna dreaptă, el trebuie să şteargă chawanul în partea în care l-a atins cu buzele ;
  • chawanul este întors în sens invers acelor de ceasornic şi înapoiat gazdei.

În mod tradiţional, ceremonia are loc în camere aşternute cu tatami, iar gazda, fie bărbat sau femeie, poartă chimono.

Metoda marocană

În Maroc, ceaiul reprezintă simbolul ospitalităţii şi este preparat şi servit de capul familiei sau de fiul său cel mai mare. De cele mai multe ori, se foloseşte ceai verde (mai ales Gunpowder). Se pregătesc două ceainice în acelaşi timp şi în fiecare se pun frunze de ceai; frunzele se clătesc cu apă fierbinte, care se scurge imediat. Peste ceaiul verde înmuiat se pune mentă şi relativ mult zahăr, apoi se toarnă apă clocotită. După câteva minute, gazda sau cel care prepară ceaiul amestecă şi gustă băutura, adăugând zahăr sau mentă dacă este necesar. Când ceaiul este gata, gazda ridică ambele ceinice şi toarnă în pahare aşezate pe o tavă gravată de metal. Se sevesc trei infuzii, din ce în ce mai dulci; după a treia, este politicos din partea musafirului să-şi anunţe plecarea.

Metoda englezească

Ceaiul este preparat urmând cu stricteţe următorii paşi:

  • încălzirea ceainicului;
  • adăugarea frunzelor de ceai, câte o linguriţă pentru fiecare persoană şi una în plus “pentru ceainic”;
  • turnarea apei fiebinţi, dar nu clocotite peste frunze şi infuzarea timp de 3-5 minute;
  • amestecarea conţinutului cu o mişcare circulară a ceainicului.

Musafirilor li se pune la dispoziţie şi lămâie, lapte şi zahăr.

Metoda rusească

Ceaiul rusesc se prepară folosind un samovar.

  • se prepară o infuzie concentrată de ceai într-un ceainic;
  • se toarnă într-o ceaşcă puţin din ceaiul concentrat şi se diluează cu apă caldă din samovar.